Anne Applebaum recomandă această carte. Or, dacă însăși autoarea marii lucrări câștigătoare de premiu Pulitzer, Gulagul, consideră aceste memorii demne de citit și de studiat, atunci înseamnă că volumașul scris de Feodor Mociulski și patronat de Deborah Kaple trebuie adus acasă și pus în bibliotecă. Orice volum de memorii este supus subiectivismului şi nici volumul de față nu scapă acestui stigmat. Feodor Mociulski redă viața din infernul lagărelor de concentrare comuniste din punctul de vedere al unui aparitcik și al personalului administrativ. Probabil că supraviețuitorii terorii siberiene au alte amintiri și descrierile lui Mociulski ar putea să li se pară cel puțin dubioase, dar e cert că până la el nu au existat mărturii sau confesiuni din partea administratorilor de lagăre. Slujitor asiduu şi dedicat, ofițerul sovietic nu prezintă semne de neîncredere în sistemul comunist deși apar semne de întrebare cu privire la capacitatea ideologiei de a se adapta și evolua în lumea reală, fără a face apel la violență și teroare. Într-un final Mociulski denunță și condamnă regimul totalitar sovietic, însă lasă impresia că ideologia comunistă, totuși, poate fi o soluție viabilă din punct de vedere economic și politic însă cu o conducere mai organizată și cu susținerea în totalitate a poporului.