După mai bine de un sfert de veac de la apariția celebrei sale cărți, Minunata lume nouă, Huxley simte nevoia de a reveni asupra temei explicând într-un eseu extrem de dens și pesimist geneza romanului și dezvoltând o parte din ideile principale ale acestuia. Cu o viteză mult mai mare decât era de așteptat, progresul științific și tehnologic a reușit să modifice societatea în care trăim astfel încât omul se confruntă acum cu probleme cărora cu greu le mai poate face față. Suprapopularea este, în viziunea lui Huxley, unul din motivele principale ale nesiguranței economice și ale neliniștii sociale. Resursele de care dispunem vor dispărea în curând având în vedere ritmul în care le folosim, lucru care va conduce la un adevărat haos economic. Propaganda și manipularea și-au arătat deja eficiența odată cu Cel de-al Doilea Război Mondial, tehnicile folosite atunci de către liderii totalitari putând fi foarte ușor puse în slujba oricui dorește să conducă masele de oameni și așa hipnotizați de televiziune care a pus un semn de egalitate între obiecte și concepte: „Nu mai cumpărăm portocale, cumpărăm vitalitate”. Efectele drogurilor încep să fie intens studiate iar o utilizare a lor în scopul distragerii atenției omului de la lucrurile importante sau în scopul inducerii unei stări de receptivitate amplificate (folositoare manipulării) nu este deloc exclusă.

La mai bine de 50 de ani de la publicarea sa, cartea frapează prin acuratețea cu care a reușit să prezică o parte din schimbările aduse de tehnologie în societate. Știința are însă și multe aspecte pozitive iar totul ține de felul în care vom reuși să împăcăm natura noastră umană cu cea tehnologică.