Americanii au fost înfrânți de geografie în Războiul din Vietnam. Au reușit mai târziu să înfrângă geografia Balcanilor, punînd capăt din aer Războaielor Iugoslave. Sperând la o rezolvare la fel de rapidă a situației din Irak au ridicat praful Mesopotamiei, praf care nici pînă în ziua de azi nu s-a lăsat și împiedică întrezărirea unei soluții de stabilitate politică. Aceasta este răzbunarea geografiei la care se referă Robert Kaplan. Cartea sa se dorește a fi o frână în calea idealismului politic american: idealism care circulă cu viteza înșelătoare a internetului și avioanelor și care crede că poate pacifica lumea printr-o democrație standardizată ca produsele McDonalds (pînă și ele au început să mai împrumute din particularitățile locale). Kaplan, după ce se mărturisește un susținător inițial al invadării Irak-ului, cu înțelepciunea de pe urmă a omului își dă seama că politica mondială reală e în continuare influențată de particularitățile locale. Că au existat și mai există și alte civilizații în afara celei occidentale. Cartea sa face o sinteză destul de reușită a influenței geografiei asupra conflictelor trecute și o previziune a situației viitoare. Ea merită citită chiar dacă îi pui la îndoială premisa (sau mai degrabă sugestia) că idealismul democratic a fost principala motivație a intervențiilor americane.
