În momentul în care refuză să participe la vânzarea de bomboane de ciocolată organizată de liceul la care învață, Jerry transformă, fără să vrea, obișnuitele lupte pentru putere din interiorul școlii într-un joc perfid al intimidării și persecuției care se va răspândi și va lua proporțiile unui conflict puternic și inegal. Romanul lui Cormier vorbește despre cruzimea latentă din mediul școlar, despre excludere și persecuția care se dezvoltă nu pe criteriile “clasice” ale provenienței sociale sau rasiale, ci pe cel al supunerii sau răzvrătirii față de regulile impuse de cercurile conducătoare, oficiale sau nu. Autorul analizează tipurile psihologice din spatele evenimentelor, pe care le întâlnim, de fapt, peste tot în jurul nostru: avem de-a face cu învingătorul, cu cel învins, cu liderul de grup, secundul său, lacheul, autoritatea, aparținătorul la grup, exclușii, cei slabi și cei reduși la tăcere, cei care îmbrățișează curentul și cei care se opun lui.
Războiul ciocolatei vorbește despre duritatea lumii adolescenților și despre traumele majore care pot rezulta dintr-un scenariu aparent inocent, ferit cel puțin, de dramele mundane majore, despre trezirea, la nivelul conștiinței tinere, a impulsurilor distrugătoare, a setei de putere și a plăcerii de a manipula.
