Când, în august 2014 dispărea şi ultima stea a epocii de aur a Hollywood-ului, mi-am amintit de povestea (poliţistă) Ratpack-ului, de lumea şi de stilul de viaţă parcă de neconceput, pentru care Lauren Bacall rămăsese ultimul martor. Pe atunci, soţie a celui care îşi dispută titlul de cel mai mare actor din istoria cinematografiei (fără rival, dacă mă întreabă pe mine cineva), Lauren Bacall a şi dat numele de “adunătură de şobolani” celor care, după o noapte de exagerări nu arătau şi nici nu se simţeau, ar mai adăuga probabil Dean Martin, mai bine de atât.
Că viaţa ei a continuat şi după moartea lui Bogart împreună cu unii dintre aceşti şobolani, rămâne o conjectură pe care Javier Marquez încearcă să o probeze, la fel cum încearcă să îşi justifice fiecare ipoteză oricât de incredibilă ar fi, şi cu aceeaşi putere de convingere cu care detaliază cele mai ascunse poveşti ale vieţilor lui Sinatra, Martin, Davis Jr., Bishop, Lawford, ale prietenilor şi mai ales ale duşmanilor lor: thrillere cu mafioţi în care nu joacă doar Sinatra, ceea ce e, totuşi, binecunoscut, poveşti de adormit şi trezit cu Marilyn Monroe, poveşti despre îndrăgostit cu Ava Gardner, politică, ură, răzbunare, răpiri, Elvis, Kennedy, nu cred să mai lipsească ceva. O lume a luxului, dar şi a opusului său – pericolul la fiecare pas.
The problem with the world is that everyone is a few drinks behind (Humphrey Bogart)