Înainte de a citi Raga lui Le Clézio, nu știam mai nimic despre istoria și traumele Oceaniei, acest continent invizibil, așa cum îl numește Le Clézio. Am citit cu toții o mulțime de lucruri despre epoca sclavagismului, despre rutele corăbiilor pline de sclavi africani și adevăratele corporații care s-au îmbogățit de pe urma traficului cu carne vie și care au îmbogățit marile imperii europene. Însă nu știam nimic despre faptul că Oceania a devenit noua Africă după ce continentul african nu a mai produs sclavi. Despre traumele unor populații fragile, obișnuite să-și ducă traiul zi de zi, izolate, mulțumind noaptea zeilor pentru lipsa furtunilor, lucrând pământul insulelor și cinstind memoria strămoșilor. Le Clézio pune în povestiri și legende povestea celor fără voce și fără istorie scrisă. Nu doar că îi face vizibili pentru un cititor neștiutor ca mine, dar dă carne și culoare portretului unei populații indigene vechi de sute de ani și care a suferit un șoc decisiv în urma întâlnirii cu „civilizația” occidentală – o civilizație stăpânită de impulsuri criminale, pentru care viața unor indigeni avea valoarea unor culturi agricole. O carte șocantă, obligatorie pentru cunoașterea istoriei europene.