În literatura universală există multe distopii celebre care au marcat și, practic, au definit acest gen. Inevitabil, 1984 e un roman care vine în minte aproape oricărui cititor. Poate și pentru că a fost adoptat de literatura mainstream, și nu doar de cea SF. Ultimii ani, de când explozia literaturii pentru tineri, YA, s-a observat și în traducerile de la noi, distopiile au umplut rafturile librăriilor: Jocurile foamei, Labirintul, Divergent etc. Însă 1984 își are propriul raft de capodopere literare asemănătoare: Fahrenheit 451, Portocala mecanică, Pianul mecanic sau Povestea slujitoarei, acest splendid și tragic roman al scriitoarei Margaret Atwood.
Acțiunea romanului se petrece undeva în viitor, în Statele Unite, în plină dictatură religioasă. Un creștinism deviant, care împrumută unele trăsături violente din credințele jihadiștilor de astăzi, domină întreaga țară. Statele Unite luptă pe câteva fronturi, aparent din motive religioase. Nu știm dacă pierd sau câștigă aceste războaie. Însă în interiorul țării e un adevărat război continuu împotriva drepturilor și libertăților omului așa cum le înțelegem astăzi. Oamenii sunt împărțiți în categorii clare și bine definite din care nu pot ieși, orașele sunt delimitate prin granițe păzite, libera circulație fiind împiedicată. Femeile își pierd statutul de egalitate și devin simple accesorii ale bărbaților. Dacă nu sunt soții ale militarilor cu grad înalt, puse pe bârfe, rugăciune și croșetat haine pentru militari, au cele mai mari șanse să devină Slujitoare – utere umblătoare, un soi de amante servite demnitarilor și ofițerilor pentru a face copii. Însă amantă e un cuvânt prea frumos pentru povestea pe care o veți citi.
Romanul descrie viața unei asemenea slujitoare, Offred, adică a lui Fred, căreia îi este interzis să vorbească, să gândească, să citească sau să scrie. Tot ce poate face e să rămână însărcinată cât mai repede, să facă cumpărături și să-și petreacă restul timpului închisă în cameră în așteptarea stăpânului.
O poveste tulburătoare, nu atât de distopică pe cât ne-am imagina, scrisă splendid de Margaret Atwood. Detaliile dictaturii, ritualurile și viața unor astfel de oameni pun pe gânduri și explică poate diferența dintre occident și unele mișcări teroriste islamice care fac reclamă unei vieți nu foarte depărtate de cea din roman. E un roman clasic, care merită citit, discutat și dezbătut pentru că e mai necesar ca niciodată.
