Știu că romanul ăsta e considerat un clasic al literaturii noir și că la noi a mai apărut în câteva ediții, publicat prima dată înainte de anii ’90. Însă abia acum am ajuns la el, în ediția aceasta mică, cartonată, de la Paladin. Și într-o traducere nouă, bună, zic eu.
E un roman de vacanță, dacă mă întrebați pe mine. Seamănă cu filmele alb-negru, cu personaje violente și polițiști răutăcioși care-și bagă nasul peste tot. Și actrițele celebre, din anii 40-50, frumoase, însă cu roluri clasice, de prințesă cu gânduri malefice. Povestea din roman confirmă așteptările: avem un cuplu banal, ea mai tânără, casătorită pentru bani cu soțul înstărit. Din primele pagini în care apare viitorul personaj central, tânăr, destul de frumos, sărac și cam vagabond, însă suficient de atractiv pentru a stârni interesul soției plictisite, putem ghici povestea ulterioară. De aici se dezvoltă o relație de dragoste clandestină, apoi gândurile noir de a decide să ucidă soțul și să pună mâna pe afacerea familiei.
Romanul se citește repede, cu puține surprize. Dialogurile sunt bune, însă personajele pe mine m-au scos din sărite. Nu știu cum e ecranizarea, însă cele din roman m-au enervat și deseori așteptam să apară polițiștii pentru a termina ce trebuia să se întâmple. Nu am avut așteptări mari așa că nici dezamăgiri. E roman de citit pe plajă, seară înainte de culcare, sau pe tren către un concediu mult-așteptat.
