Kadare îşi construieşte cu migală cele trei arce ale podului într-un loc în care apa trasează grijulie cursul vieţii celor din jur, cursul locurilor prin care trece, plasate în cadrul de legendă mărginit de Grecia, Bizanţ şi Otomani de la începutul anului 1377 într-o Albanie ce-şi urmează drumurile bine cunoscute de secole. Poate părea că oamenii construiesc un pod peste apele necugetate ale râului nu degeaba numit Ujana cea Rea, dar, fără milă, însăşi apa va pune stăpânire pe oameni, ducând asupra sa o istorie pe care Kadare, în Albania anilor 1970, s-a văzut nevoit să o codifice, să o ascundă adânc în apele neiertătoare ale cărţii.