Poate Estera îşi începe drumul acolo unde istoria ia sfârşit şi începe ficţiunea. Autorea rescrie o istorie paralelă a propriei familii recuperând bucăţi întregi de realitate, cârpind pe alocuri cu presupuneri, înnodând la fiecare pas vieţile celor care au trăit în timpul celui din urmă război mondial, legându-le de ale altora, construind astfel o sumară hartă a morţii şi a crimei, un spaţiu în care nu istoricii se ocupă de vremuri, ci istoria îşi face de cap cu oamenii, fără explicaţii şi lăsând pe seama povestirii rolul de a da sens celor întâmplate.