Pescărușul Jonathan Livingstone se adresează în primul rând celor aflați în căutarea sinelui, celor porniți pe drumul sinuos întru căutarea unei lumini spirituale. Pentru că această carte nu este o poveste ca oricare, ci o parabolă despre setea de libertate și de cunoaștere, despre autodeterminare și despre curajul de a sparge barierele, fie că vorbim despre cele ale firii sau despre cele impuse de conformismul obtuz al societăților arhaiza(n)te. Este, totodată, și o lecție de altruism. Cel care ajunge la un nivel spiritual superior, negreșit se va întoarce să le deschidă și celorlalți ochii, mintea și aripile spre noi orizonturi, chiar dacă în prealabil a fost alungat din societate tocmai din pricina „delictului” de a vrea să fie mai bun decât ceilalți.

Ediția aceasta a poveștii lui Richard Bach conține și un capitol nou, inedit, față de edițiile anterioare. Un capitol scris și lăsat în sertar ani de zile, pentru că însuși autorul a simțit inițial că nu se potrivește cu restul poveștii. Dar s-a dovedit a fi un capitol – profeție. În acesta se arată cum învățătura pe care cel inițiat în tainele vieții o împărtășește celorlalți se estompează în timp, după moartea lui, fiind înlocuită doar de legende și de ritualuri seci, ce amintesc vag și distorsionat de purtătorul mesajului revelator. Astfel, lumina adevărului este în timp înlocuită cu ceața mitului, și chiar cu întunericul mistificării.

O lectură facilă, accesibilă oricărui nivel de vârstă și oricărei tipologii umane, nerecomandată totuși celor ce se consideră deja iluminați sau celor ce au înțeles religia ca pe o formă de limitare a minții. Sunt încredințat că vă veți lăsa duși în zborul lecturii pe aripile pescărușilor ce brăzdează cerul acestei cărți, până veți acosta pe malul ultimei pagini, mai curajoși, mai buni și mai frumoși.