Unul din cele mai bune romane al lui Barnes, Papagalul lui Flaubert are ca personaj central un cititor ideal al scriitorului francez. Geoffrey Braithwaite este un medic care vizitează locurile ce au legătură cu Flaubert, fiind preocupat de cele mai mici detalii atât din viaţa scriitorului, cât şi din romanele sale. Pasaje lungi în care sunt interpretate diferite episoade din Madame Bovary, pasaje de critică literară, de metacritică şi chiar comentarii legate de artă, de scopul acesteia orbitează în jurul unui personaj care alege să îşi petreacă timpul urmărindu-şi obsesia. Căutările sale ridică numeroase probleme şi încercările sale de a descoperi omul din spatele artistului nu fac decât să provoace apariţia altor mistere, care, la urma urmei, se răsfrâng asupra lui însuşi. Barnes mută accentul, într-un mod aparte şi subtil, de pe Flaubert pe Geoffrey, apelează deseori la parodie şi reuşeşte extrem de ingenios să creeze o lume în care personajele, obsesiile lor şi literatura se absorb, se fluidizează în cuvinte şi prin cuvinte.