Prezintă o felie de viaţă din marea Rusie aflată sub călcâiul lui Stalin. Ivan, un tânăr capabil şi foarte simţitor este trimis în lagăr pentru dezbaterile de la cercul de filosofie, unde afirmase că libertatea este vitală omului. Se întoarce la Moscova, după 20 de ani. În acest timp avuseseră loc frământări politice şi ideologice care au dus mii de oameni la moarte, oameni nevinovaţi condamnaţi arbitrar. Aflăm amintirile omului de ştiinţă pus să îşi denigreze colegii, să semneze acte împotriva voinţei lui. Apoi ne sunt dezvăluite o introspectivă de-o clipă a omului ce îl turnase la securitate şi îl nenorocise (Pinegrin).

A treia şi cea mai întinsă parte a povestirii prezintă povestea vieţii a două femei: Anna Sergheevna şi Maşenka. Anna S. dă mărturie despre întâmplările din Ucraina, politica de exterminare dusă în câmpiile de acolo şi moartea a mii de ucraineni. Sunt evocate povesti emoţionante cu mărturii rare de devotament între membrii familiilor, dar şi poveşti de canibalism şi pierderea umanităţii. În acelaşi timp, sunt redate şi amintirile din lagăr ale lui Ivan. Constatarea este dură: suferinţa nu purifica, ci dezumanizează. La fel de emoţionantă este povestea femeii despărţită de soţ şi de fiică, trăind în lagăr numai susţinută de speranţa revederii. În ziua în care are certitudinea că a sperat în zadar, moare. Toate aceste rememorări îl fac pe Ivan să înţeleagă că toate trec, numai el rămâne la fel, că aşa bătrân, sufletul lui nu s-a schimbat.