Acţiunea romanului e declanşată de un eveniment care se produce pe 14 februarie 1989. Data, atenţie, nu e deloc întâmplătoare. Dacă pierdeţi acest detaliu, construcţia întregului roman va părea, brusc, mult mai puţin impresionantă. Dar nu complet neimpresionantă, pentru că Rushdie amestecă aici, într-un mod extrem de inteligent, elemente din mitologiile orientale cu lumea culturii pop a anilor '50-'90, pe fundalul unei variaţiuni la mitul lui Orfeu şi Euridice. Cu atât mai mult, pe lângă acest amestec fascinant, trebuie avut în vedere încă un lucru: lumea pe care o construieşte aici Rushdie e una ficţională, ceea ce face ca apariţia unor personaje ca Elvis Preslie, Richard Nixon sau John Lennon să difere faţă de imaginea pe care o aveam noi despre aceştia. Pământul de sub tălpile ei e un roman complex, care vine să şteargă barierele, imaginare sau nu, cu care ne-am obişnuit să înţelegem lumea.