O singurătate prea zgomotoasă este un scurt roman. Aș spune chiar foarte scurt. Mai scurt chiar decât „romanul în patru părți” a lui Urmuz. Pentru că această carte este roman doar preț de o propoziție. Prima propoziție. Acolo începe și tot acolo se termină romanul: „De treizeci și cinci de ani lucrez între hârtii vechi și acesta este love-story-ul meu”. De aici încolo este doar poezie și mai ales metaforă.
O metaforă minunată despre cărți, și mai ales despre selecția naturală a cărților. Despre cum să decizi în timp cât mai scurt ce carte merită într-adevăr citită și care poate lua drumul presei de hârtie. Dar pentru aceasta aveți nevoie de acest ghid de selectare a cărților ce au definit și chiar au creat umanitatea.
Așadar, lectură plăcută, întru și mai multe lecturi plăcute și folositoare!