Ned Vizzini spune o poveste cu adevărat trăsnită despre adolescenţă cu toate greutăţile ei, deşi o poveste pe care mulţi au trăit-o sau o trăiesc cel mai adesea doar în parte, la o vârstă la care toate problemele îi iau prin surprindere: droguri, gânduri sinucigaşe, dragoste, ambiţii de a reuşi la un liceu bun şi la facultate, prieteni dificili, depresii. Desigur, cei mai mulţi nu ajung precum Craig într-un spital pentru boli psihice şi nici în fel de fel de tratamente. Ned Vizzini îşi spune propria poveste trăsnită, punând-o pe seama unui personaj pe care nu e greu să îl îndrăgeşti, dar într-un mod care, din pricina abundenţei de detalii, mi s-a părut uşor „indigest“, confuz şi nu în toate momentele captivant.