Romanul rusesc Noi, poate mai puţin cunoscut decât distopiile care i-au urmat, a fost publicat în 1921 şi a avut o influenţă certă asupra lui Orwell ori Huxley. Lumea lui Noi e reprezentată de o societate totalitară, în care oamenii poartă numere în loc de nume, în care non-libertatea este proclamată drept stare de graţie, în care timpul este distribuit matematic fiecărui individ, în care "dragostea" este supusă unui orar săptămânal. Cartea a fost scrisă ca o naraţiune la persoana I, sub forma unui jurnal aparţinând lui D-503. La început perfect integrat sistemului, el cunoaşte o evoluţie care-l scoate treptat din ecuaţia "fericirii": apar stări de tulburare, vise, sentimente şi chiar ceva ce prezintă aparenţa unui suflet-boala supremă. Statul unic acuză orice semn de imaginaţie, sensibilitate ori auto-conştientizare, într-un cuvânt umanitatea. Aici omul se confundă cu obiectul, cu maşinăria. Nu există "eu", există doar "noi".
Distopii care au atacat societăţi totalitare s-au mai scris, însă aceasta are meritul de a fi prima sub forma unei ficţiuni. Înainte de a citi 1984 sau Minunata lume nouă, aş propune ca lectură obligatorie Noi.