Epistolele, acest exerciţiu continuu de imaginaţie, dar şi de disciplină, sunt modalitatea prin care poetul rămâne constant aproape de literatura mare. Cumva, acesta se simte izolat de evenimentele şi cărţile importante, iar prin scrisori simte că recuperează timpul pierdut.

În cele aproape 700 de pagini ale romanului vocile narative se schimbă, avem de-a face cu o carte foarte complexă, unde sunt inserate scrisori, articole de ziar, monologuri, descrieri atente ale stărilor sufletești, dar și ale peisajelor, vedem o Japonie contemporană de parcă ar fi scrisă prin ochi unui vizitator. O mare calitate a lui Murakami, și ceea ce îl diferențiază de alți autori japonezi, e că el reușește să îmbine miturile Japoniei cu cele ale Occidentului și scrie într-un fel aproape american.

Pasternak a ilustrat în detalii sumbre sistemul politic rusesc și viața mizeră a celor apăsați pe ceafă de bocancul vertiginos al comunismului. Cele trei dimensiuni ale acțiunii romanului: istorică, socială și politică alcătuiesc o frescă brută a condiției intelectualului supraviețuitor în sânul unei Rusii surghiunite de corupție și de propagandă politică de factură mizerabilă (vă sună cunoscut?) , aflată în permanență în tăvălugul unei revoluții în care bogații ajung să devină simpli ”tovarăși”.

Exilați este totuși, una din cele mai conformiste scrieri ale lui Joyce, cu o poveste care se dezvăluie într-un mod clasic, progresiv, fără foarte multe înflorituri și întoarceri de condei. Exilați este o dramă romantică, în cel mai pur sens al cuvântului, o poveste de dragoste cu complicații, cu personaje care nu sunt sigure pe sentimentele lor, iar când își dau seama, lucrurile se complică din nou.