Alessandro Baricco se apropie tot mai mult de ceea ce se poate numi un fenomen. Și aceasta deoarece devine imposibil de prins într-un stil. Nu poți spune, citind câteva fraze nesemnate, Da, este Baricco. Este mereu nou, mereu proaspăt, fiecare roman al său este total diferit de celelalte, fie că vorbim de tema abordată, de atmosfera creată, de stilul narativ însușit. Mireasa tânără, cea mai recentă carte a sa tradusă în limba română, este, am putea spune, o nouă manifestare literară a acestuia.
Această carte surprinde de la început prin ineditul nenumirii personajelor principale, actanții purtând denumiri generice: Mama, Tatăl, Unchiul, Fiica, Fiul și Mireasa tânără. În mod surprinzător, există totuși un nume concret: Modesto, servitorul credincios al familiei. Pe parcurs vor mai interveni și alte personaje, toate purtând nume. Doar membrii familiei rămân învăluiți în taina nenumirii. În tradițiile mai multor popoare, faptul de a nu avea un nume denotă de regulă lipsa unei personalități concret creionate. Dar în cazul acestora nu se aplică, întrucât fiecare dintre ei se distinge prin trăsături de caracter bine definite. Și totuși, nenumirea lor nu face altceva decât să contribuie la crearea unei atmosfere de mister, de nesiguranță, de incertitudine. Ei înșiși sunt robii unei perpetue incertitudini, fiind convinși că fiecare dintre ei va muri noaptea, și fiecare având în sinea lui sentimentul iminenței acestui moment. Și totuși, există un antidot împotriva acestei terori tacite: erotismul, care de asemenea trece drept subiect tabu, ceea ce îl încarcă și mai mult de viață și mister.
O notă de originalitate a acestei cărți este și ping-pong-ul vocilor narative. Și aici nu mă refer atât la pluralitatea acestora, întrucât această tehnică nu mai este de mult timp una nouă, cât la faptul că în acest roman Baricco schimbă vocea naratorului incognito în mijlocul paragrafului, derutând inevitabil cititorul, prins de firul narativ de până atunci. Așadar, un roman care vrăjește, cucerește, revoltă, dar în același timp eliberează cititorul de orice fel de idei preconcepute atât despre literatură cât și despre viață.