Edward Tulane este un iepure de porțelan cu codița și urechile de blană. Abilene, fetița din strada Egipt, îl iubește enorm. Numai că el, deși înțelege ce i se spune și vede tot ce se întâmplă în jurul lui, are două mari minusuri: nu poate răspunde în niciun fel. Nu poate vorbi și nu se poate mișca, dar ceea ce este cel mai grav, nu poate simți. Sau nu înțelege ce înseamnă iubirea. În jurul acestei idei, Kate DiCamillo construiește o poveste fascinantă și cu multe întorsături de situație. Fără voia lui, Edward este supus unei lungi călătorii inițiatice în urma căreia nu va deprinde obiceiul vorbirii și al mișcării, dar va cunoaște iubirea. Și nu doar în sensul că va realiza ce înseamnă să fii iubit, ci va învăța la rândul său să iubească.
     Așa cum ne-a obișnuit, Kate DiCamillo spune și de această dată o poveste în egală măsură pentru copii și adulți. Morala simplă a acestei istorii este aceea că oricât de împietrit ai fi la inimă, fie că așa te-ai născut, fie că așa ai fost format, cu siguranță viața te va pune în situații deosebite ce te vor învăța că uneori este mult mai bine să vezi cu inima. Trebuie doar să înveți să ți-o deschizi, așa cum trebuie să deschizi dimineața ochii pentru a te bucura de razele soarelui.