Minunea este una dintre acele cărți pe care cu siguranță ai vrea să o recitești. Tema abordată, firul narativ, precum și forța cu care sunt construite personajele o fac cu totul specială. Minunea este povestea lui August Pullman, un băiețel de zece ani ce se naște cu o diformitate facială majoră. Până la vârsta gimnaziului părinții îl țin acasă, atât din cauza deselor intervenții medicale majore, cât și din dorința de a-l proteja de reacțiile nepotrivite ale copiilor. Dar vine și ziua când trebuie să ia viața în piept și să meargă la școală. Bineînțeles că reacțiile copiilor sunt la fel de nepotrivite, iar glumele răutăcioase par să nu mai contenească. Dar August a învățat să se accepte pe sine așa cum este și asta i-a dat puterea să accepte și reacțiile celorlalți. A învățat chiar să facă haz de necaz, să treacă cu umor peste situațiile stânjenitoare, iar această atitudine l-a ajutat să își facă și câțiva prieteni. Suficient însă pentru a-i crește încrederea în el și pentru a atrage apoi ca un magnet majoritatea colegilor în jurul lui.
August Pullman poate fi privit ca un simbol al curajului de a te accepta și al voinței de a te depăși, al puterii de a ierta și de a iubi. Este o concentrare a nobleții sufletești. Iar contrastul puternic dintre înfățișarea lui și forul lui interior, este dovada clară că aparențele nu doar că trebuie, dar chiar pot fi spulberate. O lectură ce te ține captivat din cel puțin trei motive: 1) subiectul cărții este unul ce suscită instant interesul cititorului; 2) povestea este spusă alternativ din perspectiva mai multor personaje; 3) este incredibil cum se infiltrează umorul în povestea aceasta ce ar fi trebuit să fie serioasă de la un capăt la altul, salvând-o astfel de patetismul ce ar fi transformat-o într-un aparat de stors lacrimi.