Mircea Mihăieş scrie şi el un roman poliţist, unul la fel de fascinant ca cele ale lui Chandler, plasat într­-o Californie a ideilor în care, de data această, Marlowe este cel investigat.

Sunt disecate motivaţiile detectivului faţă în faţă cu acţiunile lui, rotiţele pe care le mişcă în noi, raţiunile care îl fac atât de carismatic; sunt disecate şi decorul în care vânează şi lumea din care se inspiră decorul. Povestea lui Marlowe e prezentată în paralel cu cea a lui Chandler, cu fire care uneori se împletesc, alteori se despart, permiţându­-ne să judecăm cât a fost din fiecare în celălalt, unde s-­au înţeles şi unde s­-au dispreţuit; facem cunoştinţă cu istoria rănilor pe care le lasă prieteniile strânse între două caractere înclinate spre mizantropie. Philip evoluează din pagini de revistă, în personaj de roman şi apoi în caracter de sine stătător, cu viaţă şi decizii proprii, avatarul unui concept romantic viciat, care luptă pentru dragoste şi dreptate fără să spere că asemenea idei ar putea fi cu adevărat atinse.

Critica literară de o calitate ireproşabilă şi uşor de urmărit în egală măsură, fac din Metafizica detectivului Marlowe o lectură obligatorie pentru fanii detectivului sau pentru cei interesaţi de estetica hardboiled.

O carte pentru toţi cei care s-­au gândit măcar o dată la Marlowe, atunci când afară începea să plouă.