Marguerite Yourcenar a fost prima femeie primită în Academia Franceză iar citind Memoriile lui Hadrian putem înțelege și de ce. Romanul este scris sub forma unei scrisori testamentare adresate de împăratul Hadrian, urmașul lui Traian, succesorului său, Marcus Aurelius. Această scrisoare oferă posibilitatea unei duble analize: una axată pe viața împăratului care a reușit să mențină pacea și să aducă o perioadă de prosperitate economică în cadrul Imperiului Roman și o alta dedicată perioadei istorice în care Hadrian a trăit (secoul al II-lea d.Hr).
Romanul lui Marguerite Yourcenar este captivant prin felul în care reușește să combine rigoarea științifică (avem de-a face cu un roman bine documentat din punct de vedere istoric) cu elementele de autoanaliză care ni-l aduc pe Hadrian mai aproape, transformându-l într-un personaj cu adevărat viu. Împăratul se află în vârful piramidei sociale a Imperiului având astfel ocazia să contempleze asupra lumii în care trăiește și asupra felului în care societatea este construită. Gândurile sale ne introduc în atmosfera unei perioade îndepărtate autoarea reușind să reconstruiască atât spațiul intelectual al lui Hadrian cât și structura lingvistică folosită de romani, lucru ce oferă o notă de autenticitate romanului greu de egalat.