”Mâini cuminți – Copilul meu autist” este mărturia cutremurătoare a jurnalistei și scriitoarei Ana Dragu despre cum s-a schimbat viața sa din momentul în care a aflat că fiul ei, Sașa, este diagnosticat cu autism. Este o carte ce pare scrisă ”în timp real”, autoarea reușind să transpună cu fidelitate fiecare stare pe care a traversat-o în fiecare moment al noii sale vieți: de la stupoarea inițială, urmată de un prim moment de panică și deznădejde, la revenirea în sine și căutarea febrilă a cât mai multor informații despre autism și a celor mai buni doctori avizați să se pronunțe asupra acestui sindrom, trecând apoi prin perioada de foc în care își supraveghează copilul non-stop crezând că este în orice moment predispus la accidentări, și chiar tăria de caracter cu care intervine prompt de fiecare dată când acesta chiar se rănește, reușind spre finalul relatării să îmbrățișeze tonul calm și cald al unui ”iluminat”, atunci când, ajutată de Sașa însuși, înțelege că autismul nu este o boală în adevăratul sens al cuvântului și că autiștii sunt mai degrabă oameni speciali, cu trăiri speciale, chiar dacă mult interiorizate, dotați uneori cu capacități fizice și intelectuale peste medie (Sașa deținând ”auzul absolut” și o capacitate extraordinară de a ”încurca” sensul cuvintelor, creând o perpetuă poezie în viața celor din jur),  care însă vor avea mereu o lume doar a lor. Nu lipsesc în ultima parte nici bucățile de umor involuntar, nici zâmbetul strecurat printre lacrimi.

De asemenea, cartea aceasta poate fi privită și ca un ”eseu confesiv”, atât prin prisma faptului că în prima parte sunt redate literalmente studii și dialoguri științifice despre autism, cât și prin aceea că, ea se transformă treptat într-un ”manual de utilizare” a copilului cu autism,  putând fi oricând un ajutor de nădejde oricărei mămici aflate în această ingrată, dar și binecuvântată situație.