Un pseudo-intelectual este chinuit de propria sa inteligență. Nimic nou.
Acesta își dorește să devină prost pentru a scăpa de întrebările existențialiste pe care și le pune zilnic.
Așadar, încearcă următoarele lucruri: alcoolismul (nu îi reușeşte, intră în comă etilică după ce bea o jumătate de pahar de bere), îi surâde ideea sinuciderii pe care o lasă repede, nu e pentru el. Încearcă și antidepresivele care, evident, îi dau stări nedorite.
Spre finalul cărții este vindecat de prostie, citește Descartes și Pascal. Ajunge de unde a plecat.
Romanul este unul satiric, amuzant, deși este plin de clișee și de snobism. Poate fi plăcut pentru serile în care ești plictișit și nu ai nimic mai bun de făcut.