Jurnalul irlandezului Patrick O’Brien surprinde în paginile sale câteva momente nu tocmai prielnice Principatelor Române. Ne aflăm în anii 1853-1854, cele două state sunt ocupate de armata rusă, conflictul cu imperiul otoman e deja oficial. Corupția, sărăcirea forțată a populației românești, obligată să cazeze, dar și să susțină financiar cu tot ce e necesar trupele rusești venite să spijine ortodoxia românească împotriva otomanilor (deși, conform jurnalului de față, ocupația rusă era mult mai dură decât forma de suzeranitate turcă), toate aceste amănunte dau o notă dură realității din Principate.

Patrick O’Brien este încântat de realitatea valahă, în ciuda hanurilor pline de insecte, a drumurilor prăfuite și a trăsurilor fără arcuri. Însă punctează ospitalitatea, frumusețea caselor țărănești, avantajele geografice, dezvoltarea puternică a Bucureștiului. Cu opinii puternice anti-rusești, scriitorul irandez pledează pentru o unire a Principatelor sau măcar o formă de autonomie care să permită dezvoltarea economică, dincolo de corupția susținută de otomani și de funcționarii țariști. Un jurnal care se citește repede, atractiv, neplictisitor, bogat în observații și foarte favorabil românilor.