Un pachebot traversează Atlanticul. Pe el se află și campionul mondial la șah, Czentovic. Câțiva împătimiți de jocul minții îi propun acestuia o partidă și cu ajutorul unui pasager înstărit și la fel de pasionat, campionul acceptă, bineînțeles contra-cost, să joace cu ei. La o mutare decisivă pentru amatori, un bărbat din public intervine și explică o serie de mutări care transformă partida care părea ca și pierdută într-o remiză. Necunoscutului i se va propune să joace un meci împotriva lui Czentovic. Acesta acceptă, chiar dacă jocul de șah îl va transporta în timp și îi va aduce aminte de detenția în închisorile gestapoviste.
Zweig nu încetează să mă surprindă. Indiferent de cartea pe care o iau în mână și de subiectul ei, dacă e semnată Zweig, e clar că-mi va oferi o surpriză de proporții, cu un mesaj inteligent ascuns printre faldurile povestirii care se desfășoară sub ochii mei. O tablă de șah, un fost prizonier al poliției politice naziste, un băiat prostănac și grosolan de origine slavă, un campion mondial la șah, un public cosmopolit care participă uimit și incapabil să intervină la un meci pe care au impresia că nu-l mai înțeleg. De atât are nevoie Zweig pentru a ilustra o încleștare care a năucit un continent...