Deși am citit romanul Jazz cu doi ani în urmă, imaginile acestei povești pline de pasiune sunt încă vii în mintea mea. Stilul poetic și încărcat de semnificații al lui Toni Morrison se sedimentează în mintea cititorului și-l cheamă înapoi pentru mai mult.
Povestea cutremurătoare ce-o spune Toni Morrison în acest roman se desfășoară în anul 1926, avându-i ca „victime” pe Joe Trace și pe soția lui Violet Trace și Dorcas, amanta tânără a lui Joe. Povestea lor e spusă din perspectiva mai multor personaje, viziunea fiecăruia asupra evenimentelor fiind foarte subiectivă. Joe Trace, în mijlocul unei crize de gelozie, o împușcă și o omoară pe amanta lui, Dorcas. Fapta lui Joe o marchează atât de puternic pe soția sa, încât la înmormântarea fetei, aceasta la rândul ei are o criză de gelozie, încercând să-i atace corpul neînsuflețit.
Povestea lui Violet și-a lui Joe, care începe din vremea în care se aveau doar unul pe celălalt și nimic nu părea să-i poată despărți, povestea lui Joe și-a lui Dorcas, care începe din dorința fetei de-a poseda un bărbat și-a îl convinge s-o răsfețe, cât și povestea celor trei ca triunghi amoros sunt scrise în stilul unei piese complexe de muzică jazz.