logo
TOATE
PRODUSELE
coș de cumpărături
lei
În cafeneaua tinereții pierdute

“În această viaţă, în mijlocul tuturor liniilor de fugă şi orizonturilor pierdute, ţi-ar plăcea să găseşti puncte de reper…”

Spre deosebire de Proust, Modiano evocă timpul (pierdut) în propoziţii scurte; căutarea sa este fragmentată, memoria discontinuă, iar Parisul compus din numeroase zone neutre. Personajele au un punct comun: un chip de femeie pe numele ei Louki/Jacqueline, reper pentru fiecare dintre ei într-un anumit moment al vieţii. Existenţa acestei femei este un puzzle ce se vrea reconstituit. O vedem într-o cafenea, prezenţă retrasă, fermecătoare şi tăcută, mai apoi devenită soţia unui bărbat pe care-l părăseşte fiindcă nu l-a iubit niciodată, iar mai tarziu, rătăcind dintr-un hotel în altul pentru a-şi pierde urmele, a-şi îngropa trecutul sau, poate, doar pentru că această căutare trebuie să continue. Ce e cu umbrele şi cu aceste “zone neutre”? Poate că sunt stigmatele celor care nu pot trăi altfel decât rătăcind.

Comentarii

comments powered by Disqus

ARTICOLE SIMILARE

Orizontul Orizontul Orizontul Patrick Modiano
„Am impresia că Margaret şi cu mine am călătorit încontinuu cu trenul de...
Iarba Nopților Iarba nopților Iarba nopților Patrick Modiano
“Încerc o senzaţie stranie gândindu-mă la toate becurile pe care am...
Austerlitz Austerlitz Austerlitz W.G. Sebald
“Pentru mine lumea se termina la sfârşitul secolului al XIX. Nu mă încumetasem...
Câinele fantomă Câinele fantomă Câinele fantomă Patrick Modiano
„Iată lucrul care era în opinia lui interesant: să reuşeşti să creezi tăcere...
Micuța Bijou Micuța Bijou Micuța Bijou Patrick Modiano
“Trebuie găsit un punct fix pentru ca viaţa să înceteze a fi plutirea această...