Iaşii par a fi locul în care nostalgiile trec nealterate de la o generaţie la alta, în care locurile pătrează intactă memoria tuturor celor care le-au călcat, iar istoria prinde proporţii spaţiale.
Câţi dintre cei care i-au vizitat nu îşi pot aminti cum „în fostul Pod Verde de odinioară, astăzi strada Carol, cât era ziulica de mare, forfotea lumea veselă şi paşnică. În luna florilor, în mai, câmpul de la Copou era călcat de sute de trăsuri. Sburau caii pe dealul Copoului de unde se vedeau privelişti răpitoare. Era un amestec de trăsuri elegante cu călăreţi militari şi civili, cu doamne şi domnişoare aşa-zise «amazoane» care lunecau misterios în amurg, poposind apoi pe tăpşanul din grădina aleelor“? Câţi nu îşi amintesc de Bolta Rece aşa cum au găsit-o cei din vechime, de Casa Pogor, de Curtea Domnească, de Iaşii în carnaval şi de Iaşii în post? Nu, nu e nevoie să călătoreşti în timp, pentru că timpul a stat el însuşi pe loc, deşi la prima vedere vremurile s-au schimbat rapid.
O carte despre Iaşii începutului de secol XX, cu incursiuni, legende şi istorisiri despre veacurile trecute, nu are a arăta lumea pe care nu am văzut-o cu ochii noştri, ci doar acele lucruri care, atunci când nu suntem atenţi, scapă privirii de azi. O carte care aduce cu sine nostalgia Iaşilor familiari şi totodată neştiuţi, o carte nu de istorie, ci de dragoste la prima vedere.
