Cu siguranță a vorbi astăzi despre Hristos unei lumi cvasi-secularizate poate fi considerată o pierdere de vreme, dacă nu cumva o curată nebunie. Și cu toate acestea, încă mai sunt oameni ce își asumă rolul de „voce ce strigă în pustie”. Și foarte bine fac. Iar Sfântul Porfirie din Kavsokalivia este doar unul dintre ei.
Volumul de față nu este o lucrare unitară, nu reprezintă vreun studiu teologic, nu este nici măcar o colecție de predici obositoare. Hristos este plinătatea vieții este o culegere de vorbe de duh în centrul cărora se află Hristos. Una dintre temele expuse și susținute în această suită de cuvinte duhovnicești este cea a Bisericii, pe care Sf. Porfirie o denumește, în duhul tuturor sfinților anteriori lui, ca fiind trupul mistic al lui Hristos, din care fac parte toți credincioșii botezați. Biserica al cărei cap este Hristos, trebuie înțeleasă astfel ca un organism sfânt în sine, indiferent de nevrednicia unui sau a altuia dintre membri ei, fie clerici, fie mireni.
Am zăbovit puțin în această prezentare pe tema Bisericii tocmai pentru că societatea zilelor noastre, atât cea europeană cât și cea românească, pare a nu mai înțelege nimic din ideea de Biserică, și chiar dacă admite o formă de credință și un Dumnezeu impersonal, aflat undeva, în Cer, refuză cu ostentație să se apropie de Biserică și de slujitorii săi. Iar această cărțulie, scrisă pe înțelesul tuturor, vine cumva să îi împace pe aceștia atât cu Biserica cât mai ales cu Hristos.