Ok, recunosc. Am citit romanul lui Simmons foarte repede pentru că mi-a amintit de romanele lui Jules Verne și pasiunea cu care le citeam zi de zi. Și cred că acesta este unul dintre cele mai mari complimente pe care le poți face romanului. Reușește să trezească în adult freamătul și exaltarea cititorului naiv pus în fața unor aventuri nemaiîntâlnite.

Două vase, poate printre cele mai bine echipate pentru a supraviețui luptei cu ghețurile (HMS Terror și HMS Erebus), pornesc către Polul Nord pentru descoperirea celebrului Pasaj de Nord-Vest. Suntem în anul 1845, an cu ofițeri curajoși, marinari dârji și nenumărate idei ciudate despre lume: marinarii homosexuali sunt uciși la ordinul ofițerilor, un anume Darwin crede că are dovezile necesare pentru a dovedi că istoria omenirii e puțin mai veche decât spune Biblia, în ciuda unei religiozități excesive mai toți marinarii cred cu putere în alcool și în ființele mitice.

La toate acestea adăugăm faptul că expediția din 1845 este o ficționalizare a celebrei expediții John Franklin – expediție reală, eșuată, și în care au murit toți ofițerii și marinarii de pe cele două vase. Dan Simmons descrie și explică în acest roman eșecul expediției și anii terifianți petrecuți între ghețuri: accidente, scorbut, conserve stricată, frig, depresie, lipsa hranei proaspete și a căldurii. Dincolo de toate ingredientele clasice, Simmons mai adaugă unul: o creatură mitică, deosebit de puternică și inteligentă, care va ucide treptat întreg echipajul. Povestea se construiește lent, pe îndelete, tensiunea mocnește în fiecare pagină având momente în care pur și simplu explodează și paginile romanului se citesc pe nerăsuflate. Sunt multe pagini de citit și, deși după câteva sute narațiunea poate părea monotonă, vă asigur că nu e. Un roman de citit, de recomandat și o surpriză plăcută din partea editurii Nemira!