Edgar Feuchtwanger își aduce aminte la 88 de ani cum era pe când avea doar 5 ani și era vecin cu Hitler. A fost vecinul său din 1929 până în 1939. În 1929 avea 5 ani. Și o memorie și o capacitate de înțelegere de invidiat pentru că volumul de față conține atâtea detalii încât ai impresia că a fost scris chiar atunci.
Din acest punct de vedere probabil că volumul scris de Feuchtwanger este de o importanță istorică covârșitoare pentru cei care doresc să afle cum se simțeau vecinii lui Hitler, mai ales dacă erau la vârsta copilăriei.
Deosebit de interesante mi-au părut discursurile părinților lui Edgar care, deși prevedeau cu exactitate care era evoluția regimului cu privire la comportamentul față de evrei, nu au vrut nicidecum să plece din Germania nazistă alături de atâția alți evrei. Din fericire, marea parte a familiei lui Edgar supraviețuiește, unii pentru că sunt scriitori marcanți, vezi Lion Feuchtwanger, alții pentru că au avut tablouri cu care l-au putut mitui pe Göring.
O cărțulie în care amintirile sunt mai mult sau mai puțin inventate, însă cât se poate de interesante pentru orice cititor pasionat de viața evreilor din timpul celui de-al treilea Reich.