Bătrânul din Lună seamănă foarte mult cu basmele pe care le citeam atunci când eram micuți, atâta tot că Spânul sau calul răpciugos sunt înlocuiți de Magistratul Tigru sau de dragonul fără nume (căruia i se spune, foarte convenabil, Dragon). Povestea se derulează repede și este însoțită de iliustrații minunate, demne de ținutul exotic în care de întâmplă totul. Și aici, ca și în alte cărți pentru copii, fantasticul este ceva neobișnuit vieții cotidiene, dezvăluit întâi numai copiilor și numai apoi, treptat, celorlalți. Minli pornește în călătorie pentru a afla cum poate schimba norocul familiei sale sărace, însă se va întoarce acasă cu un răspuns mult mai prețios la o întrebare pe care nici măcar nu știa că o are. Pe drum se va întâlni cu personaje din ce în ce mai interesante, care o vor ajuta să ajungă la destinația improbabilă. Deznodământul este previzibil, ce-i drept: totul e bine când se termină cu bine. Însă tocmai acest lucru mă atrage la cărțile pentru copii; sătulă de narațiunea complicată din cărțile mai grele, care vor să imite sau să reinventeze realitatea, mă reîntorc cu plăcere la un final cu adevărat fericit, simplu și elegant, cum ni l-a pregătit Grace Lin.
