Ruxandra Cesereanu revine pe piața editorială cu un nou volum dedicat spațiului concentraționar și dictaturilor care au produs milioane de victime în secolul XX. De data aceasta, cercetătoarea clujeană scoate în prim plan prizonierii de război și deținuții politici și tentativele reușite sau nu de a evada din aceste spații închise, bine păzite și deseori dedicate morții imediate.
E un volum dens, cu o abordare științifică, chiar dacă ne mai sunt povestite din când în când aventurile unor evadatori celebri. Eu unul aș fi vrut chiar mai multe povești de acest gen. Însă autoare are o bibliografie impresionantă la finalul acestei cărți și doritorii pot apela cu încredere la trimiterile din text. Spun că e o abordare științifică pentru că aventura aceasta, de a evada dintr-o închisoare, celulă, lagăr, insulă, laitmotiv literar și cinematografic, dar și fapt istoric des întâlnit în memorii, devine pretext pentru a studia tipologia umană, sociologică și politică a acestui eveniment. Așa aflăm, de pildă, care e decalogul evadatului, care sunt tipologiile lor, care sunt metodele și cum se construiau (și probabil că se fac și astăzi) tunelurile pe sub sau prin pereții închisorilor. Care e vocabularul prizonierulor, jargonul celor ce urmau să evadeze, care erau șansele de supraviețuire și ce conținea bagajul unui asfel de om. Menționez că e vorba despre evadați condamnați în baza unor decizii politice (prizonieri de război, prizonieri politici, dizidenți, oameni închiși din motive religioase, rasiale etc.)
În fond, avem în față un adevărat manual al evadatului, o carte care, dincolo de clasificări, cercetări sociologice sau antropologice, oferă șansa de a pătrunde puțin în intimitatea unui om a cărui viața a fost schimbată pentru totdeauna și pentru care libertatea e deseori singura speranță de supraviețuire.