Volumul de față reunește două nuvele ce au ca numitor comun pasiunea ce crește ca o tumoare pe rațiunea omului, reducând-o la absurd. În Frica este relatată povestea unei tinere doamne din înalta societate, pe nume Irene, care fiind plictisită de conformismul unei căsnicii formale cu un avocat celebru, se lasă dusă în ispita de a-și înșela soțul. Numai că pasiunea ei pentru tânărul amant nu rezistă în fața remușcărilor, astfel încât Irene trece de sub zodia iubirii în aceea a fricii.
Nu la fel stau lucrurile și în Scrisoare de la o necunoscută, unde eroina (pe care unii o pot considera o anti-eroină) nu se dezminte de pasiunea ei complet irațională pentru bărbatul iubit, nici după ce viața o supune unor încercări de netrecut. Avem așadar două situații în care motorul este pasiunea stârnită din orice altceva numai din rațiune nu, care evoluează diferit, deși ambele forme pot fi ușor asociate cu obsesia. Se naște firesc întrebarea: oare atât de slabă să fie rațiunea omului? Un posibil răspuns, care poate fi și una din cheile în care se pot citi aceste nuvele, l-a dat cândva Pascal: Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le poate pricepe. Dar cu siguranță că mai sunt și alte chei și alte răspunsuri pe care vă invit să le găsiți. Cele două povestiri profund psihologice sunt extrem de ofertante pentru mințile iscoditoare.
