Nisipul pare a avea o dimensiune metafizică mult mai profundă decât ar părea. El nu este nici solid și nici lichid, iar puși să luptăm împotriva lui vom descoperi foarte repede că ne poate înghiți oricând. Acesta este și cazul lui Niki Jumpei, profesor fascinat de insecte rare, care în încercarea de a evada din captivitatea vieții cotidiene se trezește captiv într-un sat aflat în deșert împreună cu o femeie pe care nu o cunoaște. Pus să se lupte cu legile naturii pentru a supraviețui, blocat într-o groapă ce poate oricând să fie înghițită de nisip, personajul trece de la speranță la resemnare într-un roman dens și înnecăcios.
Caracterul existențialist al romanului este evident iar personajul poate fi oricând comparat cu un Sisif asiatic. La fel ca și nisipul, viața pare de multe ori a veni peste noi și a ne strivi, chiar și atunci când ni se pare că mergem pe un teren stabil. Kobo Abe are un scris dens și matur iar romanul său arată că Sartre și Camus au avut un contemporan al căror cărți sunt la fel de puternice și de pătrunzătoare chiar dacă au fost scrise într-o civilizație atât de diferită.