Derrida e, de departe, unul dintre cei mai dificili gânditori ai secolului trecut, nu doar pentru că impune o terminologie proprie, dar și pentru că se foloseşte, în cel mai inteligent mod posibil, de jocuri de cuvinte, până la punctul în care confuzia e aproape generală. De aceea, interviurile adunate în (Ex)Poziţii sunt nu doar revelatoare, ci esenţiale. Avem acces, astfel, la o serie de explicaţii care vin să clarifice confuziile cititorului, dar niciodată până la capăt, niciodată în aşa fel încât să poţi afirma că ai înţeles cu exactitate ceea ce înainte nu ai înţeles aproape deloc.