Dacă ar fi să citești întâi și-ntâi titlurile capitolelor, vei avea impresia ca ai dat peste o carte introductivă în filosofie. Într-un fel, vei avea dreptate. Filosofia s-a ocupat, printre altele, și despre dragoste, poate prea puțin, după cum credea Ortega y Gasset, iar dacă nu a vorbit precis despre așa ceva, nu înseamnă că toate acele idei abstracte și școli de gândire nu pot fi aplicate unui sentiment atât de comun și puțin înțeles precum e dragostea. Cartea îmbină povestea de iubire, cu obișnuita ei intrigă, tandrețe, chiar și doza de “sirop” înțeleasă numai de îndrăgostiții în cauză, gelozie și durere, cu observația rece, pe alocuri filosofică, pe alocuri psihologică sau sociologică, cu scheme, desene și alte tabele. Nu cred să fi dat peste multe asemenea analize complexe ale relațiilor moderne.

Ce mi-a plăcut: unul dintre cele mai plăcute romane de dragoste contemporan, plin de umor, dar și de seriozitate.

Ce nu mi-a plăcut: lipsit de optimist, prin urmare nu l-aș recomanda cuplurilor fericite.  Când mi-a fost împrumutată această carte pentru prima citire, colegul de la care am luat-o m-a avertizat cu vădită amărăciune: “Ai grijă, s-ar putea să te transformi într-o cinică până la final”.