O distopie a lumii. O mulţime de orbi şi o singură văzătoare. O lume discreditată, aflată pe marginea pierzaniei.
Eseu despre orbire este, mai mult decât orice, o poveste a degradării. Oamenii orbesc, rând pe rând, începând cu un şofer în mijlocul traficului. Este o poveste a unor personaje (fără nume. Ce rost are un nume, într-o lume plină de orbi?), puse la încercare în momentul când iadul se dezlănţuie.
Pentru că ştim cu toţii, dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în prăpastie.