“Regele” face un nou tur de forţă pe tărâmul fricii şi îi iese, ca de obicei, foarte bine. Tensiune psihologică şi apăsarea necunoscutului ies din paginile cărţii şi îţi umplu camera. Scoicile scârţâinde şi desenele suprarealiste îţi pot bântui visele. Valurile mării învolburate şi nisipul tremurând îţi pătrund prin geamuri şi pereţi, purtându-te pe aripi de fantezie spre plaja de la Duma key.
Această carte merită nu numai datorită atmosferei pe care o creează, ci şi pentru că:
- este o carte scrisă, totuşi, de maestrul genului horror şi nu dezamăgeşte. Incursiunea în psihologia recuperatorie şi pictură se dovedesc a fi extrem de interesante. Personajul este bine conturat şi acţiunea alertă. Deşi romanul are peste 600 de pagini, niciodată nu o să ai senzaţia că ai citit prea mult.
- merită mai ales dacă eşti un fan al genului horror, indiferent de-i pe peliculă sau pe hârtie şi o recomand pentru că este de preferat ultimelor filme de groază. Cartea asta chiar îţi dă fiori. Literalmente.
- sunetul scoicilor poate fi înfricoşător… extrem de înfricoşător… Nu trebuie să mă crezi pe cuvânt, tot ce trebuie să faci este doar să stai în pat lângă Edgar Freemantle şi să priveşti pânzele şi marea…
În final doar atât mai am de zis:
Dacă picturile vorbesc, sper să nu o facă ca în Duma Key.
