Atunci când mama soacră îți spune pe patul de moarte că a ascuns o comoară într-unul din cele 12 scaune din lemn de nuc, bineînțeles că primul tău gând este să-i onorezi amintirea ducând o viață îmbelșugată de pe urma averii ei, nu? Ca să fie totul și mai interesant, mai apar ceva „prieteni“ care vor să-și aducă și ei aminte de soacră în exact același mod la care s-a gândit și Ippolit Matveyevich Vorobyaninov – îmbogățindu-se de pe urma averii răposatei.
Dragi cititori, sunteți invitați să asistați la o cursă nebună după milioane pe care nici măcar jupânul Jules Verne nu ar fi putut-o imagina, iar sfatul meu prietenesc este să nu ezitați și să vă lăsați purtați de limbile ascuțite ale lui Ilf și Petrov spre tărâmul râsului fără măsură.
Recomand și vizionarea ecranizării în regia lui Mel Brooks – nu cred că există medicament mai bun împotriva oricărei astenii, tip de depresie sau criză de cuplu decât acest duet carte-film.