Nu ştiu ce îmi place mai mult în acest al doilea volum al seriei Hechee. Faptul că pe lângă misteriosul program Sigfrid von Psiho, psihanalist dedicat, apare încă un program cu o personalitate răvăşitoare – Albert, un soi de Sherlock Holmes & Einstein – sau faptul că Pohl duce acţiunea mai departe, reluând-o destul de aproape de momentul în care se termina Poarta. Robbie se căsătoreşte cu programatoarea care îi construise pe Albert şi Sigfrid, renunţă la psihanaliză în favoarea investiţiilor profitabile şi una dintre acestea – o călătorie privată către o staţie hechee numită Fabrica de Hrană – pare să devină investiţia esenţială pentru omenire în încercarea de a descifra tainele hechee. Nu atât pentru procesoarele de hrană descoperite, cât pentru ceea ce ascunde Fabrica de Hrană.
Dincolo de orizontul albastru lărgeşte aria de desfăşurare a primului volum. Întâlnim rase noi şi o mulţime de răspunsuri la întrebări şi curiozităţi avute în primul volum. Practic e un roman care oferă răspunsuri, însă toate până la un punct. Punct bine construit şi plasat în ultimul capitol – un soi de încheiere „în suspans” care anunţă un nou volum cu adevărat spectaculos.