Dacă tot suntem în epoca cărților motivaționale și de dezvoltare personală, vă invit să citiți această lucrare, al cărei cuprins se poate rezuma în următorul paragraf: „Lucrurile (încă) funcționează. Șarpanta lumii (încă) ține. Mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri miraculoase. Trăim într-un sos toxic, dar el conține încă mirodenii subtile, cu efect anesteziant. Se poate trăi. Se poate trăi bine. Se poate (încă) trăi frumos”.

Într-adevăr, prin toate eseurile cuprinse în acest volum, Andrei Pleșu aduce o rază de lumină și speranță asupra principalelor activități fizice și sufletești ale omului contemporan. Sunt repuse în accepțiunile lor originare: munca, credința, libertatea de expresie și cea de conștiință, raportarea sănătoasă la politică și la Biserică. Și ceea ce este cel mai important, limpezește lacrimile din războiul omului cu sine însuși.

Cartea aceasta nu este totuși o culegere de sfaturi de viață. Autorul nu își propune să livreze soluții ultime la probleme prime, nu se vrea nicidecum mag sau vraci, sau înțeleptul din turnul de fildeș. Ba dimpotrivă: el doar descrie o serie de aspecte ale lumii ieșite din minți și își expune propria viziune asupra revenirii la normalitate.

Un alt punct forte al acestei lucrări este tonul firesc pe care îl utilizează Andrei Pleșu. Un firesc obținut prin împletirea ludicului cu lucidul, asezonat cu oralitatea specifică taifasului. Nimic academic, nimic bombastic, nimic exagerat. Și aceasta ca ideile sale să fie cât mai accesibile unui public cât mai larg.

Așadar, o lectură facilă și savuroasă, ca o boare de vânt în arșița vieții trăită aiurea.