Cu siguranță lumea cărților nu ar putea exista fără cititori, așa cum lumea teatrului nu și-ar împlini menirea fără spectatori. Cititorii și/sau spectatorii sunt în egală măsură scopul dar și motorul acestor acte de cultură. În ceea ce îi privește pe cititori, cred că nu greșesc foarte mult dacă spun că ei se împart în două categorii: cei care citesc pentru simpla lor plăcere și relaxare și cei care citesc spre a analiza, spre a-și îmbogăți cunoștințele despre lume, pentru a-și deschide mai multe orizonturi spre înțelegerea vieții. Din a doua categorie fac parte îndeobște intelectualii, cei care au la bază un alt domeniu de cunoaștere și pentru care lectura se transformă într-o oglindă în care își reflectă propriile cunoștințe și care la rândul ei le împărtășește o nouă lumină.
Daniela Luca este ca formare profesională psihanalist. A cochetat o vreme și cu visul de a deveni poetă. Dar se pare că a renunțat la acest vis. A ales în schimb să-și împerecheze dragostea pentru psihanaliză cu aceea pentru lectură, transformându-se într-un cititor de cursă lungă. Volumul de față reunește o serie de eseuri în care ea trece prin filtrul psihanalistului o serie de opere literare ce i-au marcat într-un fel sau altul sufletul și cugetul. Ea stabilește o serie de corespondențe între principalele curente ale psihanlizei și viziunile despre lume și viață a scriitorilor aleși spre studiu, așa cum reies acestea din operele lor. Astfel, sunt supuși unei ședințe de psihanaliză de la distanță scriitori români contemporani, cum ar fi: Claudiu Komartin, Marta Petreu, Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari, Cosmin Perța, Ștefan Manasia, dar și clasici ai literaturii moderne universale: Marguerite Duras, Franz Kafka, Elfriede Jelinek, Andre Green ș.a.
Demersul Danielei Luca este fără doar și poate unul inedit, dacă nu chiar unicat pentru piața culturală românească. Cu siguranță nu este o lectură facilă pentru cititorii din prima categorie, însă pentru cei ce se consideră intelectuali, consider că este o carte de neratat.