De mult nu am mai citit o carte care să mă sensibilizeze atât de puternic. Eugene Yelchin redă cu foarte mult talent 48 de ore din viața unui copil care-și dorește cu înfrigurare să devină pionier pentru a fi un bun comunist și pentru a-l servi pe tovarășul Stalin cu abnegație și aplomb precum tatăl său. Din păcate, părintele supranumit de Stalin la un moment dat ”mătura de fier” a comunismului, este arestat în vremea Marii Terori și, astfel, visul acestuia și încrederea în Tătucă încep să se clatine. Desenele din carte care par făcute-n creion, ajută foarte mult la crearea unei atmosfere din ce în ce mai apăsătoare și mai dureroase. Băiețelul părăsit de toată lumea, dar mai ales de figura paternă a Marelui Lider, își caută un sprijin în lumea rece care-l înconjoară, însă nu-l găsește nici măcar în NKVD-istul care-i propune să fie un turnător și să intre, astfel, în elita poliției politice. Visul lui de a fi ”o mătură de fier” se năruiește abrupt când realizează că singura mătură cu adevărat de fier și imuabilă în cruzimea ei, este mânuită doar de tovarășul Stalin. Un semi-roman semi-grafic dar plin de emoții, emoții atât de puternice încât par că transpar din fiecare cuvânt citit și fiecare pagină dată.
