Ce ar fi fost dacă Nietzsche cel cu nervii la pământ ar fi ajuns pe mâna tânărului Freud?

Irvin Yalom are o teorie și o expune în volumul de față.

Romanul este interesant, scris cu suficientă decență cât să nu te plictisească și destul de alert ca să prindă la cititori.

Triunghiul Nietzsche-Breuer-Freud, centrat pe nucleul Lou Salome, este menit să nască discuții, bârfe, idei care mai de care mai (de ce nu?) paranoide și subiecte foarte bune de abordat la un pahar de vin cu prietenii. Dar cam atât…

Dacă ai studiat Nietzsche, dacă l-ai făcut la școală sau, pur și simplu, ești pasionat de el, nu-l vei regăsi în romanul lui Yalom. Nietzsche-le lui Yalom nu este nici măcar o copie palidă a filosofului german care dădea cu ciocanul ca să dărâme idoli pentru a construi noua moralitate. Yalom pare că și-a construit personajul citind aforismele atât de gustate și des postate pe profilurile utilizatorilor de diferite conturi sociale, pentru că Nietzsche din roman vorbește doar în aforisme. Și când nu o face, nu vorbește deloc cu inteligența pe care filosoful german se presupune că o avea…

Un roman captivant, recomandat pentru weekend-uri sau concedii mai scurte, un roman care se poate citi și poate oferi subiecte de discuție între prieteni, o carte menită să relaxeze și să dea impresia de relaxare intelectuală, dar nimic mai mult. Totuși, o recomand oricui, indiferent de a studiat Nietzsche sau este doar fan Cioran, pentru că oferă o perspectivă asupra unei personalități marcante ale filosofiei. Or, atât timp cât perspectiva intră în discuție, nu are cum să nu fie măcar puțin pe plac filosofului mânuitor de ciocan, Friedrich Nietzsche.