Freddy duce o viaţă singuratică, relativ mediocră: funcţionar într-o Anglie plină de  brownstone-uri cu grădini atent toaletate. Genul de atmosferă în care se întâmplă mereu o crimă în serialele de pe Hallmark. Singura lui pasiune e entomologia. Încă de mic visase să prindă şi să ţintuiască în bolduri cele mai fascinante specimene. Neînţeles în copilărie şi ridiculizat de colegii de la Primărie pentru hobby-ul său, Frederick evoluează uşor din simplu anonim spre outsider. Bineînţeles că asta îl ajută să se erijeze în geniu, departe de lumea comună de care îl despart idealurile lui. Dintotdeauna a ştiut că e destinat să facă lucruri măreţe. E şi firesc să câştige o mică avere la loterie; norocul îi favorizează pe cei curajoşi. Freddy, eroul, cel care vrea o schimbare în lume, pedantul obsedat de aripi prinse cu ace, e gata să îşi urmeze calea visată, deşi puţin neclară. Şi toate porţile i se deschid: Fortuna însăşi se apleacă cu un maldăr de chei pentru a-i face loc spre momentul magic... Momentul Miranda.

Frumoasă şi tânără, emanicipată şi sensibilă, Miranda studiază la Şcoala de Arte şi râsul din toată inima e unul din lucrurile care îi fac plăcere. Vrăjit, Frederick ştie ce are de făcut. Stomacul i se umple de fluturi şi de ochi gata să-i analizeze. O fire extrem de precisă, nu doar romantică, Clegg cumpără o casă la ţară, dotată cu o cameră subterană, perfect închisă şi antifonată. Visul englezesc: el în faţa focului admirându-şi colecţia de fluturi de varză. Ea, în beci, iubindu-l veşnic. Și geamuri mari, nepărat geamuri mari în living. Ca o familie adevărată.

Miranda are exact soarta uneia dintre insectele lui Clegg. Plutind în visurile ei pe străzile Londrei, simte o smucitură, apoi cloroformul şi leşinul. Şi beciul. Şi declaraţiile de dragoste. Vocea Mirandei vine să schimbe totul în partea a doua a cărţii. Jurnalul ei e plin de amintiri şi de simboluri proaspăt înflorite. Viaţa ei de afară, perplexitatea, micile ei stratageme, fluxul conştiinţei care nu poate fi oprit nicodata, indiferent unde te-ai afla. Un joc de-a tiranul luminat şi victima se derulează în lunga perioadă de captivitate. Dacă nu ar fi atât de potrivit diferite vocile, ai putea să îţi imaginezi că e o carte care s-a scris singură. Un maestru al demonilor aparent inofensivi, John Fowles şi Frederick Clegg – unul dintre cei mai ciudaţi monştri pe care i-a oferit literatura.