Rămasă neterminată, Citadela a fost publicată la 4 ani după dispariția autorului, în 1948.
Este scrisă sub forma unui jurnal al gândurilor și nu al faptelor. Se poate spune că este o colecție de cugetări ale scriitorului. Are un stil aparte: este circulară, nu are un subiect anume sau o acțiune bine definită. Este o carte care a rămas drept dovadă pregnantă a talentului scriitoricesc al lui Antoine de Saint-Exupery.
Prinț al deșertului, naratorul își arată perspectiva filosofică asupra problemelor eterne ale umanității: legătura omului cu Dumnezeu, cu natura.
Cartea abundă în descrieri spectaculoase ale deșertului: furtuni de nisip, orașe asediate; o parte a pământului pe care nu o vedem descrisă prea des.
Citadela poate fi citită pur și simplu ca o alegorie a omului, a înțelegerii lui și a splendorii în care își trăiește viața.