Unii prozatori scriu cărți de eseuri despre autorii preferați sau chiar monografii. Alții îi pomenesc în jurnale, corespondență sau volumele de memorii. Nu și Gonçalo M. Tavares – acest copil-minune al literaturii portugheze. Mă bucur mult să văd că editurile au început să-l traducă după ce o vreme bună nu citisem decât romanul Ierusalim, publicat de Humanitas și așteptam o traducere nouă, însă nimic...
Anul acesta a apărut deja romanul O călătorie în India și acum avem în față primul volum din Cinci plimbări prin cartier – un roman sau, mai degrabă, o serie de povestiri despre și cu scriitorii preferați ai autorului: Calvino, Valéry, Brecht sau Walser – locatari cu toții ai aceluiași cartier imaginar. Personaje excentrice, absurde, pline de idei ciudate și trăznite, caractere fixiste (aproape monomaniace), pline de tabieturi, insomnii și vicii, însă mai tot timpul obsedate de lumea din jur și de modalitățile raționale și matematice de a o înțelege.
Absintul și motorul în doi timpi ale lui Henry, imaginația distrată și fantastă a lui Valéry, pildele aburde și încântătoare ale lui Brecht, fereastra cu șapte nasturi a lui Calvino de la care lumea văzută dis-de-dimineață niciodată nu era la fel, toate aceste fragmente absurde în comicul lor oferă zeci de perspective noi asupra realității de zi cu zi.
Cinci plimbări prin cartier e genul de carte care-și dinamitează pagină cu pagină propria ideea de literatură, surprinde cititorul la fiecare nou paragraf lăsându-i în minte gustul puternic, persistent și greu de definit al cărților care fac marea literatură.
